Paradis Verde - Plante medicinale

Se mai numește și:

vinca, brebenel, brăbănoc, sascău, caprifoi, cununiță

Unde se găsește:

Crește în flora spontană din pădurile umbroase de fag și stejar, cât și în tufărișuri și crânguri.
Unele forme ameliorate sunt cultivate ornamental.

Subarbust cu tulpină târâtoare lungă de 50 - 100 cm și cu tulpini aeriene de 15 - 20 cm.
Frunzele sunt eliptice, groase, lucioase, persistente.
Florile sunt solitare, cu 5 petale de culoare violacee.
Fructele sunt folicule ascuțite, ce produc 2 - 3 semințe de culoare brună.

Înflorește în:

Aprilie Mai Iunie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează atât înainte, cât și în timpul înfloririi, când are maximul de principii active.

Se recoltează în:

Martie Aprilie Mai Iunie

Proprietăți terapeutice:

Saschiul are proprietăți hipotensive, vasodilatatoare, oxigenatoare cerebrale, antihemoragice, antidiabetice, depurative, diuretice, tonic-digestive, spasmolitice, antiscorbutice, antianemice, fortifiante, aperitive, astringente, cicatrizante.

Acțiuni terapeutice:

Saschiul are acțiuni terapeutice în:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Ingredient pentru preparatul Vincamină.

Se mai numește și:

boj, scai-mărunt, soc-mic, bozie

Unde se găsește:

Se întâlnește în zonele necultivate, pe lângă gunoaie și stâne, în zăvoaie, la marginea drumurilor și căilor ferate.

Plantă erbacee perenă, cu tufe viguroase.
Rizomul din sol are o grosime de 2 - 3 cm și este târâtor.
Tulpinile au miros neplăcut, sunt glabre sau păroase și pot atinge 2 metri înălțime.
Frunzele au lungimi între 6 - 12 cm, sunt ovale, lanceolate, opuse, imparipenat-compuse, cu margini serate.
Florile, adunate în cime corimbiforme terminale, au petalele albe și anterele purpurii.
Fructele sunt drupe baciforme de culoare neagră, lucioase.

Înflorește în:

Iulie August

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

rizomii și rădăcinile, ce se recoltează în perioada august - octombrie
florile și frunzele, ce se recoltează vara
fructele, ce se recoltează până la căderea brumei, după care se usucă la soare

Se recoltează în:

Iunie Iulie August Septembrie Octombrie

Proprietăți terapeutice:

Florile de boz au proprietăți expectorante, antitusive, diuretice, sudorifice, antialergice, calmante.
Celălalte organe ale plantei au proprietăți purgative drastice, laxative, antispastice, diaforetice.
Din cauza mirosului dezgustător, bozul este un puternic inhibitor al apetitului alimentar. Rădăcină de boz este unul dintre cele mai puternice purgative şi detoxifiante din flora noastră, cu puternice efecte în curele de slăbit, unde este o armă redutabila, probabil fără egal în flora noastră medicinală.
Atenție Intern, planta nu va fi administrată persoanelor cu diaree, care suferă de colon iritabil, gastrită hiperacidă, care sunt slăbite. Rădăcina de boz este, de asemenea, contraindicata persoanelor care au senzaţie de vomă accentuată.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a bozului vizează:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Fructele de boz pot fi folosite la vopsitul țesăturilor și colorante pentru alimente.
Frunzele au efecte insecticide.

Se mai numește și:

gușa-găinii, iarbă-moale, aurică, iarba-găinii, coada-găinii, ghețișoară, roghină, cuișoriță, steluță-albă, stela-fetei, scânteiuță

Unde se găsește:

Preferă locurile cu umiditate ridicată: se găsește lângă fântâni, grădini, la marginea drumurilor.

Plantă târâtoare erbacee, anuală sau bienală.
Tulpina are între 20 - 50 cm și internoduri cu un șir de peri.
Frunzele sunt opuse, mici, ovale, ascuțite la vârf.
Florile se dezvoltă în vârful tulpinilor și sunt mici, albe, cu formă de stea. Se deschid numai atunci când este soare.
Fructele sunt capsule alungite.

Înflorește în:

Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, cu frunze și tulpini, care se recoltează în perioada înfloririi, cu precădere primăvara (martie - mai).
Atenție Tratamentele cu rocoină pot provoca diaree şi vărsături, dacă se depășesc dozele indicate. Nu sunt recomandate femeilor însărcinate şi celor care alăptează.

Se recoltează în:

Martie Aprilie Mai

Proprietăți terapeutice:

Rocoina este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale expectorante, pectorale, diuretice, tonic-cardiace, resorbante.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a rocoinei vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Preparată împreună cu spanac, herba de rocoină este o legumă excelentă.

Se mai numește și:

brustur roșu, captalan, brusturele-măgarului, captalaci, cucuruz, sudoarea-laptelui, floarea-ciumei, iarba-pălăriei, smântânică

Unde se găsește:

Se întâlnește în zone montane, mai rar la câmpie, prin locuri umede - pe malurile râurilor, pe lângă izvoare, prin șanțuri, pe lângă gunoaiele de bălegar.

Plantă erbacee perenă.
Rizomul are noduri și ramuri orizontale.
Tulpinile au înălțimi între 15 - 40 cm, nu au ramuri, sunt alb-tomentoase.
Frunzele au dimensiuni mari, sunt cordate sau reniforme, cu perișori pe fața inferioară.
Florile sunt albe sau roșiatice. Înfloresc înaintea frunzelor, după topirea zăpezii.

Înflorește în:

Februarie Martie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

rădăcinile, ce se recoltează înainte de înflorire
frunzele, ce se recoltează înainte de îngălbenire
florile, ce se recoltează în perioada martie-aprilie

Se recoltează în:

Februarie Martie Aprilie

Proprietăți terapeutice:

Brusturele dulce are proprietăți antitusive, antiasmatice, antiulceroase, antihemoroidale, hipotensoare.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a brusturelui dulce vizează:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Se mai numește și:

bubolnic, micsandră sălbatică, iarba-voinicului, usturoiță, sămcuță

Unde se găsește:

Se întâlnește destul de des în zone ruderale, terenuri necultivate, la marginea drumurilor și a căilor ferate, prin curți, dărâmături, surpături.

Plantă erbacee anuală sau bianuală.
Rădăcinile sunt fusiforme.
Tulpina este dreaptă, verde-roșcată, are dimensiuni între 40 - 100 cm, cu ramuri și perișori fini.
Frunzele superioare sunt înguste, lanceolate sau trifidate.
Frunzele inferioare sunt oval-triunghiulare, au pețiolul lung și perișori.
Florile, dispuse în raceme, sunt galbene-deschis și au pedicelul scurt.
Fructele sunt silicve pubescente, de culoare galbenă-verzuie.
Semințele sunt ovoide, turtite, de culoare galben-verzuie.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

planta întreagă în stare proaspătă, ce se recoltează în perioada mai - septembrie, după care se conservă la umbră
semințele, ce se recoltează la maturitate

Se recoltează în:

Mai Iunie Iulie August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Brâncuța are proprietăți bronhice, expectorante, emoliente, behenice, antispastice respiratorii, stomahice, antimicrobiene, tonice, antiinflamatoare, diuretice, vezicante, antiacneice, antiscorbutice.
Este una dintre cele mai utile plante în anotimpul rece, mai ales pentru refacerea vocii la avocați, profesori și cântăreți.

Acțiuni terapeutice:

Brâncuța are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Se mai numește și:

balsamită, bumbișor, calapăr, dumbravnic, izma-Maicii-Preciste, spiculețe, călugăr

Unde se găsește:

Se cultivă în grădinile țărănești, în special pentru mirosul plăcut al frunzelor.
Cultura florilor de calomfir în ţara noastră este cunoscută din cele mai vechi timpuri, iar provenienţa lor este foarte diferită. În lucrările scriitorului antic Dioscoride se semnalează că în Dacia exista cultura roiniţei, cimbrului şi calomfirului.

Plantă erbacee perenă, aromatică, care are rizomși rădăcini adventive.
Tulpina este dreaptă, lungă de 60 - 120 cm, catifelată, cu puține ramuri.
Frunzele sunt ovale sau eliptice, compuse, cu marginea ușor zimțată.
Florile sunt galbene, mici, rotunde, adunate în calatidii.
Fructele sunt achene cu cinci coaste și o coronulă în vârf.

Înflorește în:

Iulie August

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei.

Se recoltează în:

Iulie August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Calomfirul este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale hepatoprotectoare, digestive, carminative, antispastice, vermifuge, anticanceroase, antioxidante, antiinflamatoare, revitalizante, relaxante, diuretice, emenagoge, antihemoragice, antibiotice, tonice.

Atenție Se va evita administrarea de calomfir în timpul sarcinii, deoarece poate provoca avortul spontan. Nu trebuie depășită doza limită admisă, pentru că planta poate fi toxică şi poate produce convulsii şi stop cardiorespirator.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a calomfirului vizează:

Pentru uz extern:

Se mai numește și:

floare-de-piatră, iarba-porcilor, iarba-tunului, porcin, urechelniță, troscot-gras

Unde se găsește:

Poate fi găsită în locuri cultivate și ruderale - curți, maidane, livezi, grădini, ziduri vechi, la marginea drumurilor.

Plantă erbacee anuală.
Tulpina este târâtoare, vișinie la bază, cu miez, glabră. Are între 10 - 20 cm.
Frunzele sunt opuse, suculente, cărnoase.
Florile sunt formate din 5 petale galbene, uneori roșii sau albe.
Fructele sunt capsule ovoide.
Semințele sunt numeroase, lucioase, maronii, reniforme.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se folosește partea superioară a plantei.
Se poate folosi atât proaspătă, cât și uscată.

Se recoltează în:

August

Proprietăți terapeutice:

Iarba-grasă are proprietăți depurative, laxative, hemostatice, diuretice, vermifuge, emoliente, hipnotice, antiinflamatoare, antiscorbutice, răcoritoare.

Acțiuni terapeutice:

Iarba-grasă are acțiuni terapeutice în:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Frunzele și lăstarii tineri ale plantei se întrebuințează în alimentație, ca salate și ciorbe.

Se mai numește și:

spin-vânăt, spinul-vântului, spin-albastru, buruiană de cârtițe, buruioana-zmeului, isop-de-grădină, mărăcini, rostogol, spin-de-mucedă, tăvălici

Unde se găsește:

Crește spontan în zone ruderale, ușoare și nisipoase. la marginea drumurilor și a căilor ferate, pe pășuni, mărăcinișuri, la marginea lacurilor. Se întâlnește frecvent în Banat și Transilvania.

Plantă erbacee perenă, cu spini și rizom gros și fusiform.
Tulpina are între 30 - 100 cm, are ramuri spre vârf și o coroană globuloasă.
Frunzele bazele sunt cordiforme, rigide, cu pețiolul lung.
Frunzele superioare sunt-dințate, cu 3 - 5 lobi și margini spinoase.
Florile, dispuse în inflorescențe capituliforme, globuloase sau ovoidale, sunt albastre-vineții și au petalele înguste.
Fructele sunt diachene în formă de elipsoid și au țepi.

Înflorește în:

Iulie August

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană, ce se recoltează în perioada înfloririi.

Se recoltează în:

Iulie August

Proprietăți terapeutice:

Scaiul-vânăt este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale expectorante, emoliente, antitusive, antiseptice bronșic, spasmolitice, sudorifice, diuretice, antibiotice, calmante, carminative, hipotensive.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a scaiului-vânăt vizează:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Ingredient pentru ceaiul pectoral.
Condiment în alimentație.

Se mai numește și:

rotunjoară, rotungioară, orbalț, buruiana-leacului, buruiana-zgăibii, iarba-cârtițelor, supărare, brâncă, coada-ielelor, prelungioasă, iedera-zânelor

Unde se găsește:

Crește în flora spontană din toate regiunile țării, în pădurile de foioase, tufărișuri, livezi, fânețe, la marginea drumurilor.

Plantă erbacee perenă.
Rădăcinile sunt lignificate.
Tulpina este orizontală, târâtoare, puțin păroasă, și, în funcție de condițiile de mediu, poate avea între 30 - 60 cm. Formează lăstari floriferi ascendenți.
Frunzele sunt rotunde, cu aspect cordiform sau reniform, și cresc opus una față de alta pe tulpină. Marginile frunzelor sunt crenate. Frecate între degete, frunzele de silnic eliberează un miros distinct.
Florile sunt bilateral-simetrice, pe tipul 5, cu petale albastre-violete sau roșii-lilichii, cu pete violete.
Fructele sunt tetraachene, netede, ovoide, de culoare brună.

Înflorește în:

Aprilie Mai

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea superioară a plantei, ce se recoltează în perioada înfloririi.

Se recoltează în:

Aprilie Mai

Proprietăți terapeutice:

Silnicul este apreciat pentru proprietățile sale expectorante, emoliente, pectorale, antiinflamatoare, antipiretice, diuretice, antispastice, emenagoge, vermifuge, antialgice, vulnerare, cicatrizante, dezinfectante extern, rezolutive, tonice, antiscorbutice, fortifiante, excitante general.
Silnicul a fost folosit în Evul Mediu contra afecțiunilor bronșice și a febrei.
Planta cunoscută din vechime, era foarte preţuită de vindecătorii populari, dovada cele peste 20 de nume sub care e cunoscută în toate zonele ţării.

Acțiuni terapeutice:

Silnicul are propreități terapeutice în:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Ingredient în compoziția ceaiului elvețian, recomandat în comoții și șocuri morale.

Se mai numește și:

călțunul-doamnei, ridichioriță, cuișoriță

Unde se găsește:

Crește spontan în zone ruderale și umede, prin buruienișuri, tufărișuri, păduri, zăvoaie, curți, la marginea apelor și a drumurilor.

Plantă erbacee perenă.
Rizomul este oblic, cilindric, cu multe radicele.
Tulpina aeriană este dreaptă, cu ramuri și perișori. Are lungimi între 25 - 100 cm.
Frunzele sunt dințate, penat-compuse, dispuse în rozetă, cu pețiol.
Florile sunt mici, terminale, galbene-aurii, cu 5 petale.
Fructele sunt polinucule finalizate cu stilul persistent, arcuit la capăt.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează rizomii și rădăcinile, ce se recoltează primăvara devreme și toamna târziu.
Prin uscare, rizomii și rădăcinile capătă culoare brună, miros de cuișoare și gust amar-astringent.
Atunci când rădăcinile capătă o consistenţă lemnoasă şi devin casante, rupându-se cu un pocnet sec, procesul uscării s-a încheiat.
Rizomii de cerenţel se păstrează în săculeţi de hârtie, în locuri curate, lipsite de umiditate.

Se recoltează în:

Noiembrie

Proprietăți terapeutice:

Cerențelul are proprietăți digestive, antidiareice, astringente, antiseptice, bactericide, cicatrizante, hemostatice, febrifuge, sudorifice, calmante, tonice, revulsive.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a cerențelului vizează:

Pentru uz extern:

Se mai numește și:

asudul-calului, sudoarea-capului, cașul-iepurelui, sudoarea-calului, ciocul-cicoarei, dârmotin, lemnie, lingoare, sălăștioară, colțul-iepurelui

Unde se găsește:

Crește în flora spontană din zonele uscate și însorite - pârloage, fânețe aride, terenuri nisipoase, islazuri ușor sărăturoase, margini de drum și păduri.

Subarbust cu spini, peren.
Rizomul este prelungit, cu rădăcina de 20 - 30 cm.
Tulpina, cu dimensiuni între 50 - 70 cm, este roșiatică și are ramuri spinoase, puternic păroase.
Frunzele inferioare sunt trifoliate. Foliolele sunt ovale, dințate.
Florile sunt mari, cu 5 petale de culoare roz sau liliachie și cu 10 stamine negre.
Fructele sunt păstăi de dimensiuni reduse, ovale, cu perișori. Formează 2 - 3 semințe.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

rădăcinile, ce se recoltează toamna (septembrie-octombrie) sau primăvara (martie-aprilie)
herba nelignificată, ce se recoltează în perioada înfloririi

Se recoltează în:

Martie Aprilie Iunie Iulie August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Osul-iepurelui are proprietăți detoxifiante, depurative, ușor laxative, astringente, colagoge, diuretice puternic datorită saponozidelor, fortifiante, expectorante, antitusive, sudorifice, sedative, ușor hiptonice, antireumatice, antiinflamatoare, antigutoase, antiseptice urinare.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a plantei vizează:

Pentru uz extern:

Se mai numește și:

chimen-negru, negroaică, negrușcă, nigeluță, cernușcă

Unde se găsește:

Crește în flora subspontană din semănături, pe dealuri însorite.
În zonele din sud (Constanța, Brăila) se cultivă și în scopuri alimentare și melifere.

Plantă erbacee anuală.
Rădăcina este subțire, pivotantă.
Tulpina este dreaptă, cilindrică, cu ramuri și perișori; crește până la 60 cm.
Frunzele sunt alterne, bipenat sectate sau tripenat sectate.
Florile sunt mari, delicate, cu 5 petale albe sau albe-albăstrui.
Fructele sunt polifolicule reunite în formă de capsule.
Semințele sunt numeroase, negre. Frecate între degete, emană un parfum plăcut, ușor picant, asemănător cu cel al oreganului.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie August

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează semințele mature, ce se recoltează în lunile septembrie-octombrie, când păstaia are culoarea neagră.
Negrilica a fost găsită chiar în mormântul lui Tutankhamon și este binecunoscut faptul că regina Cleopatra folosea planta pentru proprietățile sale de înfrumusețare.
O primă mențiune scrisă despre această plantă apare chiar în Vechiul Testament, în cartea lui Isaia 28: 25, 27; în scripturile românești cuvântul evreiesc „ketzakh”, care înseamnă negrilică, a fost tradus însă greșit prin măzăriche.

Se recoltează în:

Septembrie Octombrie

Proprietăți terapeutice:

Negrilica este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale carminative, purgative, digestive, galactogoge, antihelmintice, diuretice, antimicrobiene, antihistaminice, aperitive, excitante, afrodiziace, rezolutive, întăritoare.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a plantei vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Negrilica este folosită ca aromatizant alimentar în producția unor sortimente de brânză (de Brăila), precum și în panificație, în prepararea biscuiților și a conservelor de legume.

Se mai numește și:

afic, dumitriță, floare-de-lungoare, gălbijoară, banul-popii, gălbenele-de-pădure, grețel, inima-pământului, lungorică, mațele-găinilor, oloagă, scrântitoare, iarbă-de-lungoare

Unde se găsește:

Poate fi întâlnită prin păduri, tufărișuri, zăvoaie, depresiuni cu umiditate ridicată, locuri umbrite și aerisite, lunci, șanțuri, la marginea lacurilor și bălților.

Plantă erbacee perenă.
Tulpina are între 20 - 70 cm, este târâtoare, cu multe ramuri.
Frunzele au formă ovală, cresc opuse în perechi, au marginile întregi și pețiolul scurt.
Florile sunt mari, au culoare galbenă și câte 5 petale, roșcat-punctate în interior.
Fructele sunt capsule.
Semințele sunt numeroase și negricioase.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează în perioada înfloririi.

Se recoltează în:

Mai Iunie Iulie

Proprietăți terapeutice:

Drețele are proprietăți antibiotice, astringente, hemostatice, vulnerare, antifebrile, antiscorbutice.

Atenție Femeile însărcinate şi femeile care alăptează trebuie să evite administrarea drețelui.

Acțiuni terapeutice:

Planta are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Se mai numește și:

afin roșu, coacăz-de-munte, pironici, smârdar, stropșeli, bujor

Unde se găsește:

Merișorul crește în flora spontană din regiunea de munte până în etajul alpin inferior, prin tufărișuri, rariști de pădure, turbării, pajiști alpine.

Subarbust cu formă de tufă, uneori târâtor.
Tulpina este dreaptă, cu ramuri cenușii, cu dimensiuni între 10 - 30 cm.
Frunzele, dispuse altern, sunt persistente, obovat-eliptice, lucioase, pieloase, cu pețiolul scurt.
Florile, grupate în raceme, sunt campanulate, cu petale alb-roz.
Fructele sunt bace de culoare roșie, comestibile.
Semințele au culoarea brună și sunt semilunare.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

frunzele, ce se recoltează în perioada septembrie-octombrie și se usucă la umbră. Au gust astringent.
fructele, ce se recoltează la maturitate.

Se recoltează în:

Septembrie Octombrie

Proprietăți terapeutice:

Merișorul este foarte apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale antiseptice, bactericide, dezinfectante urinar, diuretice, antiinflamatoare, astringente, antidiareice, antihemoragice, antidiabetice, sudorifice.

Atenție Nu este recomandat consumul de merișor în cazul femeilor gravide și a bolnavilor cu insuficiență renală. Administrat în doze mari, produce iritații gastrice și fenomene alergice.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a merișorului vizează:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Fructele de merișor sunt folosite în prepararea compoturilor, gemurilor, dulceții și a murăturilor.

Se mai numește și:

troscățel, brebenel, hericică, iarba-găinilor, târsoacă, iarbă-roșie, laba-găinii

Unde se găsește:

Se întâlnește aproape peste tot, crescând în locurile virane și bătătorite, la marginile de drumuri, prin șanțuri, poteci, curți, dărâmături, printre culturi și pietrele de pavaj.

Plantă erbacee anuală.
Rădăcina este pivotantă.
Tulpinile sunt târâtoare, glabre, și se întind pe pământ cu mare repeziciune. Au lungimi cuprinse între 10 - 50 cm, ramuri și noduri umflate.
Frunzele sunt lanceolat-eliptice, întregi.
Florile sunt grupate în spice la subsoara frunzelor și au culoarea albă, roșiatică sau verzuie.
Fructele sunt achene de dimensiuni reduse, lucioase.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, fără baza lignificată.
Se recoltează în perioada înfloririi.

Se recoltează în:

Mai Iunie Iulie August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Troscotul este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale antidiareice, antidizenterice, astringente, cicatrizante, antihemoragice, diuretice, depurative, detoxifiante, vermifuge, antireumatice, hipotensive, antidiabetice, remineralizante, tonic-aperitive.
Observație Sursă excelentă de hrănire a păsărilor de curte, mai ales a găinilor, troscotul face ca în produsele de pasăre (carne şi ouă) să se găsească siliciul organic, un microelement foarte necesar în biochimia metabolismului uman.
Atenție Consumul în exces de troscot scade timpul de coagulare, hipocalcemie, leziuni renale.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a troscotului vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Herba troscotului se folosea la vopsirea textilelor în albastru.
O specie de troscot din China - Polygonum multiflorum, previne îmbătrânirea, dă energie și longevitate organismului.

Se mai numește și:

grâul-potârnichii, politriche, matrice

Unde se găsește:

Crește în flora spontană din zonele de deal, până la altitudinea de 700 m, prin tufișuri cu umiditate, zăvoaie, locuri necultivate, vii, grădini de zarzavat.

Plantă erbacee perenă.
Rizomul este fibros și neted.
Tulpina, cu perișori scurți și fără ramuri, are între 60 - 100 cm și culoarea roșcată.
Frunzele sunt ovat-lanceolate, ascuțite, aspre, dispuse altern.
Florile, grupate în inflorescențe la subsuoara frunzelor, au culoarea alb-gălbuie sau verzuie.
Fructele sunt nucule de culoare neagră, ovale și lucitoare.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană proaspătă a plantei, ce se recoltează în perioada iunie - iulie.

Se recoltează în:

Iunie Iulie

Proprietăți terapeutice:

Parachernița are proprietăți diuretice, emoliente, antitusive, antiinflamamtoare, calmante, antireumatice, depurative, resorbante, vulnerare, răcoritoare.

Acțiuni terapeutice:

Planta are proprietăți terapeutice în următoarele afecțiuni:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Se mai numește și:

molotru, sfândig, fenugrec, sfunduc

Unde se găsește:

Crește sălbatic prin semănături din vâlcele uscate și luminoase.
Se cultivă în zonele din sudul țării, în special în Bărăgan și Dobrogea.

Plantă erbacee anuală.
Rădăcina este pivotantă.
Tulpina are între 30 - 70 cm, este dreaptă, cu fistule, goală pe interior.
Frunzele au marginea ușor-dințată și sunt trifoliate, ascuțite, pețiolate.
Florile, dispuse la subsoara frunzelor, sunt papilonate, cu petale de culoare galbenă sau ușor liliachie.
Fructele cresc sub forma unor păstăi drepte sau curbate, ce conțin 10 - 20 semințe comprimate, de culoare brun-roșcată.

Înflorește în:

Iunie Iulie August

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează semințele, ce se recoltează la maturarea păstăilor (iulie - august).

Se recoltează în:

Iulie August

Proprietăți terapeutice:

Schinduful este foarte apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale expectorante, emoliente, antiinflamatoare, diuretice, cicatrizante, stimulente digestiv, antiputride, antihelmintice, galactogene, afrodiziace, cardiotonice, hipoglicemiante, tonice, aperitive, reconfortante, răcoritoare.
Schinduful apare în medicina chineză, indiană și a Egiptului Antic încă de acum 4000 de ani, fiind apreciat ca o plantă ce menține tinerețea biologică și aduce vigoare. Chinezii spuneau ca e planta tinereții eterne.
Recomandare Schinduful este contraindicat în caz de sarcină, întrucat poate declanșa în doze medii contracții uterine.
Persoanele bolnave de diabet aflate sub medicamentaţie vor lua schinduf numai sub supraveghere medicală competentă, pentru că planta scade nivelul glicemiei şi atunci trebuie reduse corespunzător dozele din celelalte medicamente.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a schindufului vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Semințele fierte în lapte de soia sunt foarte hrănitoare.
Semințele se folosesc la condimentarea fripturilor și la aromatizarea brânzeturilor.

Se mai numește și:

floarea-focului, frățiori, floarea-luminii

Unde se găsește:

Frăsinelul poate fi găsit prin poieni, pajiști de stepă, tufărișuri, mărăcini și la marginea pădurilor, atât în zone de câmpie, cât și de deal.

Plantă erbacee perenă.
Rizomul are culoarea cenușiu-negricioasă.
Tulpina este dreaptă, cu perișori, poate crește până la 120 cm și are în vârf glande negre, punctiforme.
Frunzele, dispuse altern, sunt alungit-obovate, eliptice sau imparipenat-sectate, glabre pe partea superioară și cu perișori pe partea inferioară.
Florile au culoarea roz sau roz-liliachie. Sunt mari, cu nervuri purpurii și multe glande negre, adunate în inflorescențe racemoase.
Fructele sunt capsule cu pedicelul scurt, ce conțin 2 - 3 semințe în fiecare lojă.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

rizomii și rădăcinile, ce se recoltează toamna
frunzele
scoarța

Se recoltează în:

Septembrie Octombrie Noiembrie

Proprietăți terapeutice:

Frăsinelul are proprietăți diuretice, antiepileptice, antisterice.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a frăsinelului vizează:

Pentru uz intern:

Se mai numește și:

Ariel, limba-boului, limba-cucului, limba-mielului, limba-câinelui, arățel, poamele-mâței, plescăiță-roșie, lipici, otrățel, papaucul-doamnei

Unde se găsește:

Crește frecvent în zone necultivate, terenuri calcaroase, pe lângă ruine.

Plantă erbacee bienală.
Tulpina are ramuri subțiri și dimensiuni între 30 - 100 cm.
Rădăcinile sunt cilindrice, răsucite, de culoare brună-neagră.
Frunzele au dimensiuni mari și sunt lanceolate, dispuse linear, cu perișoare.
Florile sunt grupate în ciorchine nectarifere și au culoarea roșie-purpurie sau violacee.
Fructele sunt tetraachene.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

partea aeriană proaspătă a plantei, ce se remarcă prin mirosul de șoarece
rădăcina, ce se recoltează în al doilea an de vegetație. Se usucă și se păstrează în borcane închise ermetic.

Se recoltează în:

Mai Iunie Iulie Octombrie

Proprietăți terapeutice:

Ararielul are proprietăți astringente, antihemoragice, cicatrizante, antitusive, narcotice, sedative, antiinflamatoare, vulnerare, antiflebitice.

Acțiuni terapeutice:

Ararielul are acțiuni terapeutice în:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Rădăcinile de arariel sunt folosite în unele gospodării la vopsitul lânei în roșu.

Se mai numește și:

asmățuchi, tulbureea, hiasmă, chervăl, hasmaciucă, hasmățuchi

Unde se găsește:

Se întâlnește frecvent în flora spontană din Elveția, Franța, Germania.
La noi în țară, este cultivată în grădini din Transilvania, Banat, Bucovina.

Plantă erbacee anuală.
Rădăcinile sunt pivotante, de culoare albă.
Tulpinile au între 70 - 100 cm, sunt goale pe interior și au formă cilindrică.
Frunzele sunt penat-sectate, trilobate, dispuse altern. Degajă un miros plăcut.
Florile, adunate în umbele compuse, au dimensiuni mici și sunt albe.
Fructele sunt achene mici, negricioase, lucioase.
Observații Specia spaniolă Anthriscus odorata are un miros foarte puternic, iar frunzele și rădăcinile sunt cărnoase și comestibile.

Înflorește în:

Mai Iunie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utlizează:

lăstarii floriferi și frunzele proaspete, ce se recoltează la înflorire, de 2 ori pe an.
fructele, ce se recoltează la maturitate. Au gust aromat, dulgeag.

Popular, se spune că vindecă sughiţul.

Se recoltează în:

Mai Iunie

Proprietăți terapeutice:

Asmățuiul are proprietăți laxative, purgative, depurative, digestive, stimulente biliare, aperitive, tonice, răcoritoare, diuretice, vitaminizante, mineralizante, antiinflamatoare, cicatrizante, antiseptice, vulnerare, rezolutive.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a asmățuiului vizează:

Pentru uz intern:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Frunzele proaspete de asmățui sunt comestibile: sunt folosite la salate, ciorbe, supe de legume, sosuri picante, omlete, fripturi de miel și pasăre.