Quantcast
Channel: Paradis Verde - Plante medicinale
Viewing all 75 articles
Browse latest View live

Mătăciunea, remediul gastritelor și al balonărilor

$
0
0
Se mai numește și: 
busuiocul-stupilor, melisă-turcească, mintă-turcească, busuioc-mănăstiresc
Unde se găsește: 
  1. Crește în flora spontană din toată țara, cu excepția Dobrogei.
  2. Se cultivă 2 forme: Alba Hort, care are flori albe, și Coerulea Hort, cu flori albastre-violacee, bogate în ulei.
  1. Plantă erbacee anuală.
  2. Tulpina este dreaptă, cu dimensiuni între 30 - 70 cm, cu ramuri de la bază, păroasă, roșiatică.
  3. Frunzele sunt lanceolat-alungite, opuse, cu pețiolul scurt și cu marginile crenelate. Pe partea inferioară, frunzele au puncte glandulare.
  4. Florile, de culoare albastre-violacee sau albe, sunt adunate în verticile.
  5. Fructele sunt tetranucule ovoidale, de culoare brună.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează la începutul înfloririi, în perioada iulie - august.

Se recoltează în:

  Iulie  August
Proprietăți terapeutice: 

Mătăciunea este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale stomahice, carminative, coleretice, antispastice, antiseptice, antibiotice, calmante, relaxante, astringente, vulnerare, tonice, aromatizante, răcoritoare.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a plantei vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări: 
  1. Mătăciunea este folosită ca aromatizator pentru conserve de pește, dulcețuri, bomboane, siropuri, vermuturi, lichioruri.
  2. Este folosită în parfumerie, cosmetică, la odorizarea săpunurilor și a detergenților.
  3. Plantă meliferă, cu producție de 200 kg/ ha miere.

Pătrunjelul-de-câmp, expectorant și fortifiant al plămânilor

$
0
0
Se mai numește și: 
pătrunjel-sălbatic, buruiana-sărăciei, rădăcina-sărăciei
Unde se găsește: 

Se găsește de la câmpie până la munte, în locurile pietroase, fânețe, pășuni umede, livezi, la marginea drumurilor.

  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rădăcina este pivotantă, de culoare albă, lungă.
  3. Tulpina are dimensiuni între 20 - 60 cm și are puțini perișori spre vârf.
  4. Frunzele de la bază pot fi ovale sau penat-sectate.
  5. Florile, reunite în inflorescențe compuse, sunt albe și mai rar roșiatice.
  6. Fructele sunt ovoidale glabre.

Înflorește în:

  Mai  Iunie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  • partea aeriană a plantei, ce se recoltează în perioada iulie-septembrie
  • rădăcinile, ce se recoltează la finalul toamnei sau primăvara, începând din anii II-III de vegetație ai plantei

Se recoltează în:

  Iulie  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Pătrunjelul-de-câmp are proprietăți diuretice, emoliente, expectorante, sudorifice, fortifiant al plămânilor, stomahice, antiinflamatoare, galacotoge, emenagoge, bactericide, cicatrizante, antiparazitar extern.

Atenție Nu se recomandă femeilor gravide!

Acțiuni terapeutice: 

Pătrunjelul-de-câmp are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  1. Poate fi folosit în alimentație, ca salată și ca ingredient pentru sosuri și supe.
  2. Este folosit în gargarisme și în apele de gură.
  3. Uleiul din rădăcinile pătrunjelui-de-câmp este folosit în prepararea lichiorului și a vinurilor acrite.

Piretrul, planta medicinală care combate oxiurii și limbricii

$
0
0
Se mai numește și: 
calapăr, floarea-raiului, piretru-de-Dalmația, piretru-de-Caucaz, tătăiși
  1. Preferă solurile nisipoase și calcaroase, cu expoziție sudică.
  2. Este cultivată îndeosebi în Dobrogea și în sudul țării.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  • inflorescențele, ce se recoltează în momentul în care 50% din florile marginale sunt deschise
  • rădăcinile plantei

Se recoltează în:

  Iunie
Proprietăți terapeutice: 
  1. Piretrul este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale vermifuge, insecticide (la păsări și animale), paraziticide, pesticide nepoluante.
  2. Important Piretrul nu este dăunător pentru om și animale cu sânge cald, dar paralizează insectele și animalele cu sânge rece.
Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a piretrului vizează:

Alte utilizări: 
  • Ingredient în compoziția unor produse cosmetice - Camfolan, Tonorelaxin.
  • Combate omizile, melcii, puricii și insectele dăunătoare din agricultură.

Plămânărica, cel mai eficient remediu pentru afecțiunile respiratorii

$
0
0
Se mai numește și: 
mierea-ursului, cuscrișor, boranze, iarba-plămânilor, iarba-pământului, malcaviță, sângeorgel, sudoarea-calului, sudorală, plămânăriță
Unde se găsește: 

Crește în flora spontană din locurile umede, păduri de foioase, crânguri, fânețe, pe malurile pâraielor.

  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rizomul este orizontal, cărnos, de culoare brună-negricioasă.
  3. Tulpina este erectă, are dimensiuni între 20 - 30 cm, fără ramuri, aspru-păroasă.
  4. Frunzele au dimensiuni mari, sunt alungit ovale și au pete albicioase pe partea superioară.
  5. Florile, grupate în cime scorpioide, sunt la început roșii-roz, iar ulterior albastre-violete. Corola are formă de pâlnie pedunculată.
  6. Fructele sunt tetranucule de culoare neagră-brună.

Înflorește în:

  Martie  Aprilie  Mai
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, împreună cu frunzele bazale.
  2. Se recoltează atât în timpul, cât și după perioada de înflorire.

Se recoltează în:

  Martie  Aprilie  Mai  Iunie
Proprietăți terapeutice: 
  1. Plămânărica are proprietăți expectorante, bronșice, antitusive, antispastice, antidiareice, diuretice, cicatrizante, analgezice, vitaminizante.
  2. Este considerat cel mai eficient remediu împotriva afecțiunilor respiratorii.
Acțiuni terapeutice: 

Plămânărica are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  • Rădăcinile de plămânărică se folosesc la vopsirea textilelor în negru.

Trifoiul roșu, eficient în terapia cancerului de sân și a celui uterin

$
0
0
Se mai numește și: 
trifoi turcesc, capul-popii, cănăcel, bujorul-vițelului, ciucurul-voinicului
Unde se găsește: 
  1. Poate fi întâlnită prin pajiști, fânețe, poieni și la marginea pădurilor.
  2. Se cultivă ca plantă furajeră.
  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rădăcina este pivitantă, cu nodozități.
  3. Tulpina este dreaptă, are dimensiuni între 20 - 60 cm, simplă sau cu ramuri, cu perișori.
  4. Frunzele sunt alterne, trifoliate, cu o pată albicioasă în formă de V, cu perișori pe partea inferioară.
  5. Florile, reunite în capitule globuloase, au culoare roz-purpurie.
  6. Fructele sunt păstăi de dimensiuni mici.

Înflorește în:

  Mai  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se utilizează florile și frunzele de la baza florilor, ce se recoltează în timpul înfloririi, în prima parte a verii. (Florile din toamnă nu mai sunt la fel de dulci.)
  2. Cele mai bune sunt florile abia deschise, care se usucă într-un singur strat, pe o coală de hârtie, într-un loc cald și uscat, dar ferit de razele solare.
  3. După uscarea deplină, trifoiul se păstrează în borcane, la întuneric, pentru a păstra culoarea roșie a florilor.

Se recoltează în:

  Mai  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Trifoiul roșu este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale anticanceroase, antitumorale, antireumatice, antispastice, diuretice, imunostimulatoare, expectorante, sedative, tonice, relaxante.

Atenție Trifoiul roșu nu este recomandat în cazul femeilor însărcinate. Poate conduce la avort.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a trifoiului roșu vizează:

Sănătate și stare de bine din traista-ciobanului

$
0
0
Se mai numește și: 
străița-ciobanului, tășcuță, punguliță, punga babei, punga popii, arior, paștele-calului, straista ciobanului, plosca ciobanului, buruiană-de-friguri
Unde se găsește: 

Crește prin pășuni, pajiști, la marginea drumurilor și a zidurilor, în șanțuri, pârloage și grădini.

  1. Plantă erbacee anuală sau bianuală.
  2. Rădăcina este pivotantă.
  3. Tulpina este dreaptă, are între 20 - 60 cm, cilindrică.
  4. Frunzele de la bază au formă de lance și sunt penat-sectate.
  5. Frunzele tulpinale sunt sagitate.
  6. Florile, adunate în raceme terminale, au patru petale în cruce.
  7. Fructele au forma unei traiste - de unde vine și denumirea plantei, și au semințe brun-deschise.

Înflorește în:

  Aprilie  Mai  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează de la înflorire până la apariția fructificării.

Se recoltează în:

  Aprilie  Mai  Iunie  Iulie  August
Proprietăți terapeutice: 

Traista-ciobanului este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale antihemoragice, hemostatice, astringente, analgezice, hipotensive, venodilatatoare coronariene, utero-tonice, vasoconstrictoare uterine, ușor diuretice, regulator al fluxului menstrual, dizolvant al calculilor urinari, afecțiuni utero-ovariene, antidiareice, antiinflamatoare, antifebrile, antitumorale, antiscorbutice.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a traistei-ciobanului vizează:

Alte utilizări: 

Traista-ciobanului poate fi consumată primăvara în supe, salate, borșuri, piure, plăcinte.

Năpraznicul, miros neplăcut, dar proprietăți multi-vindecătoare

$
0
0
Se mai numește și: 
bănat, buruiană-de-săgetătură, buruiană-de-roșeață, iarba-pârciului, ciocul-berzei, ursan, priboi-căpresc, închegătoare, iarba-sângelui
Unde se găsește: 

Crește în flora spontană din pădurile de fag și molid, pârâuri umbrite, mărăcinușuri, pe lângă stâncării, ziduri vechi și dărâmături.

  1. Plantă erbacee anuală sau bienală, cu formă de tufiș.
  2. Tulpina are între 20 - 40 cm, este fragedă, roșiatică, cu ramuri subțiri și păroase.
  3. Frunzele au culoarea roșiatică, sunt opuse, cu 3 - 5 foliole glandulos-păroase atât pe partea superioară, cât și pe cea inferioară.
  4. Florile au dimensiuni mici și sunt roșietice cu nuanță violacee. Sunt grupate câte 3 în vârful pedunculilor, care au peri glanduloși.
  5. Fructele sunt capsule formate din 5 achene. Au formă de cioc.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 
  • În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, care are miros de capră.
  • Se recoltează la începutul înfloririi.
Proprietăți terapeutice: 

Năpraznicul are proprietăți astringente, antidiareice, antispastice, depurative, diuretice, emoliente, antitumorale, anticanceroase, antiseptice, cicatrizante, antiinflamatoare, hemostatice, antihemoragice, vulnerare, antidiabetice, antisterilice, afrodiziace, hipotensive, tonifiante.

Acțiuni terapeutice: 

Năpraznicul are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  • Este eficient ca insecticidîmpotriva țânțarilor.

Rădăcinile de hrean, folosite ca medicament de mii de ani

$
0
0
Se mai numește și: 
heren, hran, hirean, tormac, rădăcină-sălbatică
Unde se găsește: 
  1. Se cultivă în grădini de legume.
  2. Crește sălbăticită prin locuri cultivate, răcoroase și umbrite, și pe soluri profunde.
  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rizomul este voluminos, cărnos, cu ramuri, de culoare albă.
  3. Tulpina florală este ramificată și are dimensiuni între 60 - 80 cm.
  4. Frunzele cresc până la 50 cm, sunt mari, lucioase, cu formă de lance.
  5. Florile au dimensiuni mici, sunt albe, grupate în racem paniculat.
  6. Fructele sunt silicule globulare sau eliptice.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se recoltează rădăcinile plantei, ce se recoltează toamna (octombrie - noiembrie) sau primăvara (martie - aprilie).
  2. Rădăcinile de hrean au gust picant, înțepător.
  3. Se păstrează în straturi cu nisip.
  4. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din preistorie, aşa cum o arată descoperirile arheologice făcute în Europa.

Se recoltează în:

  Martie  Aprilie  Octombrie  Noiembrie
Proprietăți terapeutice: 

Hreanul are proprietăți digestive, stomahice, antispasmodice, carminative, colagoge, purgative, laxative, diuretice, vermifuge, expectorante, antibronșitice, bactericide, tonic-cardiace, antireumatice, antigutoase, antisclerozante, vitaminizante, antiscorbutice, tonifiante, antiseptice, cicatrizante, revulsive, rubefiante.

Acțiuni terapeutice: 

Hreanul are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  1. Rădăcinile de hrean sunt condimente apreciate pentru piftie, rasol de carne și pește.
  2. Oțetul de hrean este eficient în tratarea acneei.

Utilizările medicinale ale ipcărigei (floarea-miresei)

$
0
0
Se mai numește și: 
floarea-miresei, coroana-miresei, gipsăriță, ipărige, scuturice, ciuin alb, gipsofila
Unde se găsește: 
  1. Crește în flora spontană la marginea pădurilor și a căilor ferate.
  2. Planta preferă terenurile nisipoase și ușoare din Dobrogea, Delta Dunării, sudul Moldovei, Câmpia Română.
  3. În general, se cultivă soiurile valoroase - Flamingo, Bristol Fairy, Floros.
  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rădăcina este groasă, lungă.
  3. Tulpina are între 60 - 90 cm, are noduri umflate și ramuri la bază.
  4. Frunzele apar câte 2 la noduri. Sunt opuse, liniare, în formă de lance.
  5. Florile, dispuse în inflorescențe laxe, sunt mici și albe, uneori roze.
  6. Fructele sunt capsule.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se utilizează rizomii groși și rădăcinile cilindrice cu dimensiuni de 2 - 4 cm.
  2. Se recoltează toamna, în perioada august-septembrie, și primăvara devreme, de la plantele de minimum 3 ani.
  3. Au gust dulceag, vâscos, apoi amărui.

Se recoltează în:

  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Ipcărigea este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale expectorante, sudorifice, hemolitice, depurative, diuretice, antihelmintice, antireumatice, cicatrizante, aperitive, stimulente, tonice.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a plantei vizează:

Alte utilizări: 
  1. Plantă decorativă pentru parcuri și grădini.
  2. Spumant la prepararea halvalei și alviței.
  3. Detergent pentru țesături fine, haine, blănuri.
  4. Ipcărigea este folosită și la fabricarea săpunurilor și a detergenților superiori.

Dumbățul combate ramolismentul cerebral și gripa persoanelor vârstnice

$
0
0
Se mai numește și: 
dumbeț, jugărel, buruiana-fetei, busuiocul-calului, buruiana-de-friguri, scânteuță, sudoarea-calului, spulberătură
Unde se găsește: 

O găsim îndeosebi în locurile bine însorite din zona montană - pajiști, tufărișuri aride, la marginea pădurilor.

  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rădăcina principală formează stoloni subterani.
  3. Tulpina, lignificată la bază și păroasă, are între 10 - 30 cm.
  4. Frunzele au pețiolul scurt și sunt ovate, alipit păroase.
  5. Florile, adunate în verticile axilare, au culoarea roșie-purpurie.
  6. Fructele sunt lucule ovoide.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei, ce se recoltează la înflorire, pe timp însorit.
  2. Se usucă la umbră.

Se recoltează în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Dumbățul are proprietăți stomahice, excitante-gastric, coleretice, colagoge, spasmolitice, antiseptice intestinal, antihelmintice, febrifuge, tonic-amare, aperitive.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a dumbățului vizează:

Muștarul, adjuvant în constipație și anorexie

$
0
0
Se mai numește și: 
muștar alb, muștar negru, muștar englezesc, hrenioasă
Unde se găsește: 
  1. Crește în flora subspontană din zona de câmpie până în zona de munte, în lunci și pe diguri.
  2. Muștarul poate fi cultivat în scopuri alimentare și medicinale.
  1. Plantă erbacee anuală.
  2. Rădăcina este pivotantă.
  3. Tulpina are dimensiuni între 50 - 100 cm, cu ramuri, cu perișori bazali.
  4. Frunzele sunt pețiolate, penat-sectate.
  5. Florile, dispuse în raceme terminale laxe, sunt mari, cu petale galbene-aurii.
  6. Fructele sunt silicve de culoare alb-gălbui sau galbene, acoperite cu peri albi.
  7. Semințele sunt globuloase și au gust arzător.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează semințele, ce se recoltează înainte de maturarea completă, pentru a se împiedica scuturarea.

Se recoltează în:

  Iunie
Proprietăți terapeutice: 

Muștarul este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale purgative, laxative, stomahice, digestive, antianorexice, expectorante, hipocolesterolemiante, antibactericide, antifungice, tonic-revulsive, iritante, rubefiante, vezicante, lacrimogene.

Acțiuni terapeutice: 

Muștarul are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  • Aromatizant în industria alimentară. Se folosește la murături, conserve, sosuri, marinate, maioneze, mezeluri, muștar alimentar.

Cât ne este de folos pirul pentru sănătate

$
0
0
Se mai numește și: 
albei, chir, grâul-mâței, tirău, răgălie, iarba-câinelui
Unde se găsește: 

Pirul crește spontan de la câmpie până în zona montană inferioară, în lunci, semănături, margini de pădure, tufărișuri, stâncării înierbate, coaste aride.

  1. Plantă erbacee perenă, al cărei rizom stolonifer atinge câțiva metri lungime.
  2. Tulpinile aeriene sunt drepte, cilindrice, cu noduri.
  3. Frunzele sunt lineare, aspre, au formă de lance, cu teaca despicată la bază.
  4. Florile au culoarea verde și sunt dispuse în inflorescențe sub formă de spic.
  5. Fructele sunt cariopse de dimensiuni reduse.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  • rizomii tineri
  • rădăcinile

Se recoltează primăvara (martie - aprilie) și toamna (septembrie - octombrie), când se strâng cu grapa în urma arăturilor.Au gust aromat, dulce, ușor sărat, mucilaginos, iritant. 

Se recoltează în:

  Martie  Aprilie  Septembrie  Octombrie
Proprietăți terapeutice: 

Pirul are proprietăți expectorante, febrifuge, sudorifice, antitusive, antibronșice, diuretice, antimicrobiene, antifungice, detoxifiante, remineralizante, tonice, depurative, hipotensive, hemolitice, diaforetice, antiinflamatoare, în bolile uro-genitale.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a pirului vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări: 
  1. Ingredient pentru preparatul Diurex.
  2. Rădăcina prăjită este un înlocuitor de cafea.
  3. Fixează terenurile și barajele în pantă.

Încercați urechelnița pentru tratamentul pistruilor

$
0
0
Se mai numește și: 
verzișoară, buruiana-porcului, argintură, jințură, frunzar, iarba-tunului, iarbă-groasă, nevăstuică, iarba-ciutei, iarbă-de-urechi, prescurăriță, urechea-mâței, urechea-iepurelui, varză-de-stâncă, țâța-mielului
Unde se găsește: 
  1. Apare sălbatic în zona montană, pe stânci calcaroase, ziduri, ruine, acoperișurile locuințelor.
  2. Datorită frumuseții florilor și a tulpinei, planta este cultivată în scop ornamental.
  1. Plantă erbacee perenă care are rizomi și stoloni.
  2. Tulpina are între 20 - 80 cm înălțime, este glabră, cu ramuri spre vârf.
  3. Frunzele sunt groase, cu mult miez, lobovat-lanceolate, acuminate, glabre, de culoare roșiatică.
  4. Florile, grupate în corimb, sunt păros-glandulare, cu petale roz sau roșii.
  5. Fructele sunt polifolicule.

Înflorește în:

  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic, se utilizează:

  • partea aeriană a plantei, ce se recoltează în perioada înfloririi
  • frunzele, ce se folosesc doar în stare proaspătă (nu se usucă)

Se recoltează în:

  Iulie  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Urechelnița are proprietăți antispastice, hemostatice, colagoge, diuretice, detersive, antiseptice, astringente, antialgice, cicatrizante, vulnerare, emoliente, febrifuge, răcoritoare.

Acțiuni terapeutice: 

Are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  1. Cultivată pe acoperiș, poate apăra locuința de trăsnet.
  2. Plantă meliferă cu producție medie.

Ventrilica stimulează memoria și fortifică nervii

$
0
0
Se mai numește și: 
veronică, leacul-ielelor, buruiană-de-pierit,strătorică, ventrice, șopârliță
Unde se găsește: 

Poate fi întâlnită din zona stejarului până în zona molidului de munte, prin poieni, pajiști, mărăcinișuri, șanțuri, pe lângă garduri și pâraie de munte.

  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rizomul este cilindric, subțire, orizontal.
  3. Tulpina, cu dimensiuni între 10 - 35 cm, este târâtoare, cu perișori. Are ramuri ascendente scurte.
  4. Frunzele, păroase și cu pețiolul scurt, au formă de elipsă și margini dințate.
  5. Florile, dispuse în raceme axilare, au petale de culoare albastră-violacee.
  6. Fructele sunt capsule invers ovate.

Înflorește în:

  Mai  Iunie  Iulie  August
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează părțile aeriene ale plantei, ce se recoltează atât înainte, cât și în timpul înfloririi. (perioada mai - iunie).

Se recoltează în:

  Mai  Iunie
Proprietăți terapeutice: 

Ventrilica este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale hepatoprotectoare, antiulceroase, stomahice, depurative, colagoge, tonice, expectorante, hipocolesterolemiante, aperitive, cicatrizante, astringente.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a plantei vizează:

Alte utilizări: 
  • Ventrilica este cultivată adeseori în grădini, în locuri semiînsorite, ca plante de borduri.

Arahidele - întăresc bila, dar scad apetitul sexual

$
0
0
Se mai numește și: 
alune americane, alune de pământ, fâstâci
Unde se găsește: 

Originare din Brazilia, arahidele se cultivă în țara noastră mai ales în zonele sudice.

  1. Plantă anuală.
  2. Tulpina este păroasă, cu multe ramuri. Are între 30 - 35 cm înălțime.
  3. Frunzele sunt alterne, ovale sau penate.
  4. Florile sunt solitare, de culoare galbenă.
  5. Fructele sunt păstăi nedehiscente care cresc în sol, având 2 - 4 semințe

Înflorește în:

  Iunie  Iulie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  • semințele, care pot fi consumate crude, prăjite sau măcinate
  • uleiul alimentar, extras prin presare. După un timp îndelungat de păstrare, uleiul se transformă în acroleină, cu acțiune hepatoxică.

Se recoltează în:

  Octombrie  Noiembrie
Proprietăți terapeutice: 

Arahidele au proprietăți astringente, antidiareice, nutritive, hemofilitice, hipercolesterolemiante, antisclerogene, energizante.

Atenție Consumul exagerat scade excitabilitatea sexuală.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a arahidelor vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări: 
  1. Arahidele intră în prepararea ciocalatei.
  2. Sunt înlocuitor de cafea.
  3. Uleiul comestibil de arahide este folosit la prepararea margarinei.
  4. Arahidele sunt folosite și în industria cosmetică, la fabricarea săpunurilor.

Călțunașii, recomandați persoanelor anorexice. Stimulează digestia!

$
0
0
Se mai numește și: 
butucași, călțunașul-popii, condurași, ciocănași,cocoșei, condurul-doamnei, nemțoaice, pintenași, țâțâne, sultănele
Unde se găsește: 

Călțunașii sunt cultivați la noi în țară în special pentru scopuri ornamentale.

  1. Plantă erbacee anuală.
  2. Tulpina poate atinge și 3 metri lungime, fiind târâtoare sau agățătoare.
  3. Frunzele sunt peltate, orbiculare, de culoare verde-albăstruie.
  4. Florile au dimensiuni mari (5 - 6 cm) și formă de capișon. Pot varia ca și culoare: galbene-portocalii, roșii sau purpurii. Corola are 5 petale libere și pintenate.
  5. Fructele sunt globuloase, cu 3 nucule.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  • partea aeriană a plantei, ce se recoltează în perioada înfloririi
  • semințele

Se recoltează în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Călțunașii sunt apreciați pentru proprietățile lor laxativ-depurative (fructele), antibioticeîn colibaciloză, antihelmintice, pectorale, expectorante, diuretice, antiseptice, emenagoge, afrodiziace, antiscorbutice, anticanceroase, tonice-capilare, stimulente, antirahitice, vezicante.

Acțiuni terapeutice: 

Călțunașii au acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Alte utilizări: 
  1. Frunzele crude pot fi consumate în salatele cu gust piperat, iar butonii florali ș fructele se murează în oțet.
  2. Soiurile urcătoare decorează gardurile și chioșcurile.

Năvalnicul, un excelent diuretic (și mai mult de atât)

$
0
0
Se mai numește și: 
ferigă, iarbă-de-urechi, limba-cerbului, limba-vecinei, razele-soarelui, limba-oii, odolan, limbariță
Unde se găsește: 
  1. Poate fi întâlnit în zonele umbroase și stâncoase din regiunile alpine și subalpine, până la altitudinea de 1800 metri.
  2. Crește pe lângă pâraie, păduri umede, puțuri, scorburi, peșteri.
  1. Ferigă erbacee perenă.
  2. Poate atinge și 90 cm înălțime.
  3. Frunzele sunt întregi,  lungi de 30 - 40 cm, ondulate, lucioase. Au dungi brune de sori de-a lungul nervurii mediane.
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  1. frunzele proaspete, culese de-a lungul întregii perioade de vegetație
  2. frunzele uscate, cu miros aromat și gust dulce, ce se recoltează în luna septembrie

Se recoltează în:

  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Năvalnicul are proprietăți emoliente, expectorante, decongestionante, astringente, coleretice, diuretice, vulnerare, rezolutive.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a năvalnicului vizează:

Mușețelul nobil, calmantul nervilor slăbiți

$
0
0
Se mai numește și: 
romaniță nobilă, mușețel-mare, mușețel-roman, floare-de-perină, poala-Sfintei-Mării, mamoriță, mărarul-câinelui
Unde se găsește: 

Crește de la câmpie până în zona subalpină, pe stâncării, pante însorite, tufărișuri.

  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Tulpina este dreaptă, cu ramuri, înaltă de 20 - 60 cm.
  3. Frunzele sunt alterne, penat-sectate.
  4. Florile pot fi albe sau galbene și au miros balsamic.

Înflorește în:

  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează florile fără penducul, ce se recoltează la debutul înfloririi, în zilele cu soare.

Se recoltează în:

  Iulie  August
Proprietăți terapeutice: 

Mușețelul nobil are proprietăți antispastice, sedative, stomahice, carminative, digestive, emenagoge, vermifuge, antiseptice, antibiotice, expectorante, sudorifice, febrifuge, diuretice, diaforetice, vulnerare, analgezice, tonice, aperitive, stimulente, aromatice.

Acțiuni terapeutice: 

Mușețelul nobil are acțiuni terapeutice în:

Alte utilizări: 
  1. Aromatizant pentru lichioruri și vermuturi.
  2. Mușețelul este folosit și în parfumerie, pentru rețete de tip aldehidic.
  3. Este utilizat și în cosmetică, la fabricarea cremelor, șampoanelor, uleiurilor, coloranților de păr, spumelor de baie.

Sânișoara anihilează cauzele gurii rău-mirositoare

$
0
0
Se mai numește și: 
buruiana-de-dambla, cinci-foi, iarba-sasului, sarponal, iarba-vântului
Unde se găsește: 

Crește în flora spontană din tot lanțul carpatic, în pădurile umede de foioase și pe văi.

  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rizomul are dimensiuni reduse și este de culoare brună, cu rădăcini adventive.
  3. Tulpina are între 20 - 50 cm înălțime, este dreaptă, subțire, glabră, fără ramuri, de culoare roșcată.
  4. Frunzele, grupate în rozetă bazală, au dimensiuni mari, sunt serate pe margini, lucioase, cu pețiolul lung.
  5. Florile, adunate în umbele simple, sunt mici, albe sau roșiatice.
  6. Fructele sunt diachene, cu ghimpi încovoiați ca niște cârlige.

Înflorește în:

  Mai  Iunie  Iulie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  • partea aeriană a plantei, cu miros puternic și gust amar, ce se recoltează în perioada de înflorire
  • rădăcinile, ce se recoltează toamna

Se recoltează în:

  Mai  Iunie  Iulie  Septembrie  Octombrie
Proprietăți terapeutice: 

Sânișoara are proprietăți antiseptice, antiinflamatoare, depurative, diuretice, astringente, hemostatice, cicatrizante, vulnerare, aperitive.

Acțiuni terapeutice: 

Sânișoara are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:

Săpunarița curăță sângele și elimină toxinele

$
0
0
Se mai numește și: 
odogaci, buruiană-albă, ciunin, ciuin-roșu, berbecei, iarbă de saponit, floare-de-săpun, floarea-călugărului, floarea-studentului, văcărică, spunăriță, săpunul-popii, flori-bălaie, grozdică, săpunul-calului, săponel, flori-de-tăieturi
Unde se găsește: 
  1. Crește în flora spontană în regiunile de șes și deal, în nisipuri, lunci, tufișuri, la marginea râurilor și a drumurilor.
  2. Se cultivă și ca plantă ornamentală.
  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rizomul este târâtor, cu ramuri și rădăcini adventive.
  3. Tulpinile au între 40 - 80 cm , sunt glabre, cu puține ramuri spre vârf.
  4. Frunzele sunt alungite, eliptice, opuse, cu margini întregi.
  5. Florile, dispuse în cime corimbiforme terminale, sunt plăcut mirositoare. Au culoarea albă-roz.
  6. Fructele sunt capsule cu o lojă.
  7. Semințele sunt negre, turtite.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  1. rizomii și rădăcinile plantei, ce se recoltează din anul II de vegetație primăvara (martie-aprilie) și toamna (august-noiembrie)
  2. partea aeriană, ce se recoltează în perioada înfloririi

Se recoltează în:

  Martie  Aprilie  Iunie  Iulie  August  Septembrie  Octombrie  Noiembrie
Proprietăți terapeutice: 

Săpunarița este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale depurative, purgative, diuretice, coleretice, vermifuge, expectorante, sudorifice, fluidizante a secrețiilor bronșice.

Atenție Adminsitrată în exces, săpunarița provoacă intoxicații, vome, diaree, iritații gastrice, urticarie, tremurături, pareza limbii, dilatarea pupilei, halucinații.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a săpunariței vizează:

Alte utilizări: 
  1. Săpunarița este folosită ca ingredient la prepararea alviței și a halvalei.
  2. Intră în compoziția spumantelor de baie, a săpunurilor și detergenților naturali.
Viewing all 75 articles
Browse latest View live